Moldova nu mai poate ignora pericolul dronelor rusești care-i violează tot mai des spațiul aerian. Apărarea antiaeriană a devenit o necesitate de securitate națională – nu din motive politice, dar pentru a proteja infrastructura civilă, siguranţa fizică și libertatea de mișcare a populaţiei. Nu toate dronele vor ateriza pașnic și fără victime. Această necesitate e recunoscută și în noua Strategie Militară a țării. Chiar dacă Moldova astăzi nu-și permite sisteme avansate de apărare antiaeriană la scară mare și pentru distanțe lungi, există soluții accesibile tehnologic și financiar chiar și pentru bugetul moldovenesc, mai ales ținând cont că principala amenințare în prezent sunt dronele sau așa-numitele vehicule aeriene fără pilot.
În primul rând, e vorba de apărarea antiaeriană pe distanțe scurte și foarte scurte (SHORAD și VSHORAD), iar elementul de bază îl reprezintă sisteme portabile de rachete (MANPADS) în combinație cu senzori și radare moderne, sisteme de artilerie tradițională și capacități de bruiaj electronic. În acest studiu, analizăm tehnologiile disponibile pe piață și comparăm opțiuni concrete de echipamente de la care Moldova ar putea să înceapă modernizarea capacităților sale de apărare antiaeriană.