(Română) COMUNICAT DE PRESĂ: Moldova 2030: Drumul spre o economie europeană

Republica Moldova se află într-un moment decisiv: procesul de aderare la Uniunea Europeană și sprijinul european de circa 1,9 miliarde euro creează o oportunitate istorică pentru transformare economică. Însă Moldova riscă să nu-i poată cheltui, sau să risipească acești bani fără a ridica bunăstarea cetățenilor. E nevoie de reforme structurale credibile, o politică industrială coerentă, mecanisme reale de creștere pentru IMM-uri și o arhitectură financiară capabilă să mobilizeze capital pe termen lung. Concluziile sunt parte a raportului „Moldova 2030: Drumul spre o economie europeană”, elaborat de experta în economie, Mihaela Sirițanu. Potrivit autoarei, provocarea este amplificată de starea actuală a economiei. După mai mulți ani marcați de șocuri succesive – pandemie, criză energetică, secetă – economia Republicii Moldova a revenit modest, cu o creștere de aproximativ 2,3% în 2026, însă ritmul încetinește. Aceste valori indică o stabilizare fragilă, în loc de o redresare solidă. În același timp, inflația, deși în scădere față de nivelurile extreme din 2022, rămâne în jur de 5–7%, iar investițiile continuă să fie insuficiente pentru a susține creșterea economică. Creșterea economică este susținută în principal de consum și de finanțarea externă, în timp ce exporturile rămân slabe, limitând potențialul de dezvoltare pe termen lung. În acest context, problema Republicii Moldova nu este lipsa banilor, ci lipsa capacității instituționale pentru a transforma această oportunitate într-un proces real de creștere. E nevoie de deblocat investițiile, de sprijinit în mod special acele IMM-uri care sunt capabile să-și scaleze producția, să inoveze și dezvoltarea industriei prin inovare pentru a integra fluxurile noastre de producere cu cele europene. Sunt trei pași prin care prin care banii europeni pot fi direcționați spre o creștere eficientă a economiei.

1. Industrializarea. Industria noastră se bazează încă pe operațiuni simple (asamblare, sortare, fasonare), ceea ce înseamnă că exportăm forță de muncă ieftină și importăm tehnologie scumpă. Statul trebuie să înceteze să mai sprijine doar „supraviețuirea” întreprinderilor în incubatoare, parcuri industriale și zone economice libere și să înceapă să finanțeze „performanța”. Se propune crearea de clustere industriale în sectoare unde Uniunea Europeană caută astăzi parteneri regionali, precum energia verde, mecatronica și agro-procesarea avansată. Obiectivul este trecerea de la „asamblat pentru alții” la „creat branduri moldovenești”.
2. Reforma granturilor pentru IMM-uri. Granturi de tip „Step-up”: În loc de sume mici dispersate, se propun finanțări mai mari, acordate în etape, condiționate strict de rezultate: creșterea vânzărilor, lansarea de produse noi sau debutul la export. Transformarea actualelor incubatoare de afaceri în acceleratoare care oferă consultanță pentru export și integrarea în lanțurile valorice europene.
3. Mobilizarea Capitalului: Statul ca partener de investiții. E necesară deblocarea creditării bancare pentru afaceri. Astăzi doar 38% din firme obțin bani de la bănci, chiar dacă acestea din urmă sunt supra-lichide având în conturi peste 6 miliarde de lei. Se propune crearea unui Fond Public-Privat de Investiții. Statul ar urma să intervină ca „investitor ancoră”, oferind 20-30% din capital alături de bănci și alți investitori privați pentru proiecte industriale mari. Acest mecanism ar reduce riscul pentru bănci și ar „debloca” banii care astăzi stau inactivi în depozite.

„Aderarea la Uniunea Europeană nu este doar un proces juridic, ci unul de transformare profundă a modului în care producem și investim acasă,” se menționează în document. Prin implementarea acestor soluții, Republica Moldova poate asigura salarii decente, stabilitate economică și o integrare reală în piața unică europeană până în 2030. Deschide aici raportul.