Moldova 2030: Viitorul unei Economii Europene

Vezi analiza aici.

Autoare: Mihaela Sirițanu

Policy Briefing

Republica Moldova se află într-un moment decisiv: procesul de aderare la Uniunea Europeană și sprijinul european de circa 1,9 miliarde euro creează o oportunitate istorică pentru transformare economică. Totuși, fără reforme structurale credibile, o politică industrială coerentă, mecanisme reale de creștere pentru IMM-uri și o arhitectură financiară capabilă să mobilizeze capital pe termen lung, acest sprijin riscă să fie absorbit lent și să producă efecte limitate asupra convergenței economice.

Această provocare este amplificată de starea actuală a economiei. După mai mulți ani marcați de șocuri succesive – pandemie, criză energetică, secetă – economia Republicii Moldova a revenit modest, cu o creștere de aproximativ 2,3% în 2026, însă ritmul încetinește. Aceste valori indică o stabilizare fragilă, nu o redresare solidă. În același timp, inflația, deși în scădere față de nivelurile extreme din 2022, rămâne în jur de 5–7%, iar investițiile continuă să fie insuficiente pentru a susține o convergență accelerată. Creșterea economică este susținută în principal de consum și de finanțarea externă, în timp ce exporturile rămân slabe, limitând potențialul de dezvoltare pe termen lung.

În acest context, problema Republicii Moldova nu este lipsa obiectivelor sau a sprijinului extern, ci lipsa unei baze economice și instituționale suficient de solide pentru a transforma această oportunitate într-un proces real de convergență. Deși Guvernul a anunțat obiective ambițioase privind investițiile, IMM-urile și convergența europeană, actualul model economic nu oferă încă baza necesară pentru transformare sustenabilă. Trei blocaje structurale sunt decisive:

I. Lipsa unei politici industriale coerente

Republica Moldova nu dispune încă de o politică industrială coerentă capabilă să orienteze dezvoltarea economică către sectoare cu valoare adăugată ridicată. Deși Programul național de dezvoltare industrială 2024–2028 identifică domenii prioritare precum electronica, industria auto sau agro-procesarea, aceste direcții nu sunt transpuse în mod consecvent în instrumente de implementare și alocări bugetare țintite. Structura economiei confirmă această lacună: industria prelucrătoare reprezintă doar aproximativ 7,4% din PIB (2025), în timp ce serviciile domină cu peste 60% din PIB, dar sunt concentrate în activități slab productive. În plus, Moldova investește semnificativ sub media UE în cercetare și dezvoltare, iar scorurile din European Innovation Scoreboard indică o capacitate redusă de inovare și absorbție tehnologică.

Această lipsă de coerență se reflectă și în instrumentele existente, care rămân fragmentate și fără efect sistemic. Parcurile industriale și zonele economice libere, promovate ca piloni ai industrializării, funcționează adesea sub capacitate, multe fiind parțial utilizate sau neintegrate în economia locală. Aceste zone tind să opereze ca enclave, cu legături limitate cu furnizorii locali, în timp ce evaluările Comisiei Europene subliniază că ele nu au atras investiții semnificative în industrii avansate și sunt dominate de activități cu valoare adăugată redusă, precum comerțul și logistica. În absența unei strategii industriale integrate – care să conecteze investițiile publice, sprijinul pentru IMM-uri, educația tehnică și atragerea investițiilor – economia riscă să rămână blocată în segmente inferioare ale lanțurilor valorice, cu un potențial limitat de creștere și convergență europeană.

II. Un ecosistem IMM dominat de microîntreprinderi fragile

Structura sectorului IMM din Republica Moldova evidențiază un dezechilibru profund între numărul firmelor și capacitatea lor economică reală. La sfârșitul anului 2023, existau aproximativ 63,7 mii de agenți economici activi, dintre care circa 88% erau microîntreprinderi (cu până la 9 angajați). În același timp, întreprinderile mari reprezintă doar 0,8% din totalul firmelor, dar generează aproximativ 55% din volumul total al vânzărilor și circa 35% din ocuparea forței de muncă. Această distribuție indică o economie polarizată, în care majoritatea firmelor sunt mici, slab capitalizate și orientate spre piața internă, cu productivitate redusă și capacitate limitată de investiții și export. Spre deosebire de structura din Uniunea Europeană, unde IMM-urile includ un segment consistent de firme mici și mijlocii capabile să scaleze, în Moldova stratul de firme „de creștere” rămâne foarte subțire.

În acest context, politicile publice nu reușesc încă să corecteze această vulnerabilitate structurală. Programele de sprijin, în special cele gestionate de ODA, sunt fragmentate și orientate predominant spre granturi mici, distribuite către un număr mare de beneficiari, fără o diferențiere clară între etapele de dezvoltare ale firmelor. Grantul mediu de aproximativ 20.000 euro este insuficient pentru modernizare tehnologică, inovare sau extindere pe piețe externe, iar criteriile de selecție sunt rareori legate de productivitate, exporturi sau integrare în lanțuri valorice. În absența unor instrumente dedicate firmelor cu potențial de scalare — granturi mai mari, cofinanțare, condiționalitate bazată pe performanță, sprijinul public riscă să mențină un ecosistem de microîntreprinderi dependente de granturi, în loc să stimuleze emergența unui nucleu de IMM-uri competitive și exportatoare.

III. Acces limitat la capital și absența finanțării pe termen lung

Accesul la capital rămâne una dintre principalele constrângeri structurale ale economiei Republicii Moldova și explică nivelul scăzut al investițiilor. În perioada 2024–2025, investițiile totale sunt estimate la doar 20–22% din PIB, semnificativ sub nivelul necesar pentru convergența cu economiile UE (30–35% din PIB). Sistemul financiar este dominat de sectorul bancar, care concentrează aproximativ 90% din activele financiare, în timp ce piața de capital este practic inexistentă. În același timp, doar aproximativ 38% dintre firme au acces la credite sau linii de credit ceea ce înseamnă că majoritatea companiilor nu pot finanța investiții prin surse formale. Chiar și acolo unde există credit, acesta este orientat în principal spre finanțări pe termen scurt, pentru capital de lucru și comerț, nu pentru investiții productive pe termen lung.

Această structură reflectă o slăbiciune sistemică a economiei: lipsa unor mecanisme interne de acumulare și mobilizare a capitalului pe termen lung. Republica Moldova nu dispune încă de investitori instituționali funcționali, precum fonduri de pensii sau produse de asigurare de viață cu componentă investițională, iar piața financiară rămâne subdezvoltată și fragmentată. Capitalul străin este volatil și concentrat în sectoare cu valoare adăugată redusă, în timp ce capacitatea firmelor de a genera și reinvesti profit este limitată. În aceste condiții, economia rămâne dependentă de finanțarea externă și de creditul bancar pe termen scurt, ceea ce restrânge semnificativ capacitatea de a susține investiții productive, modernizare industrială și creștere economică sustenabilă.

O constrângere transversală: capacitatea administrativă

Capacitatea statului de a implementa aceste transformări rămâne limitată. În mod particular, noul regulament privind planificarea achizițiilor publice aliniază formal procedurile la standardele UE, dar nu introduce încă suficiente mecanisme de prioritizare strategică, analiză cost-beneficiu, trasabilitate a modificărilor și transparență bazată pe date deschise. În aceste condiții, absorbția eficientă a fondurilor europene rămâne incertă, iar riscurile de întârzieri, favoritism și utilizare ineficientă a resurselor persistă.

Recomandări pentru dezvoltare durabilă

Transformare industrială

• Granturi ODA orientate industrial („step-up”): Granturile ODA trebuie reconfigurate către obiective industriale clare (50% din granturi sunt pentru politici de incluziune nu industriale), diversificate spre granturi mai mari,  cofinanțate și acordate etapizat. Accesul la runde succesive de finanțare trebuie condiționat de rezultate concrete — creșterea productivității, produse noi, exporturi — pentru a susține firmele cu potențial real de scalare.
• Vouchere pentru inovare: Introducerea voucherelor pentru inovare pentru a permite firmelor să acceseze servicii externe de design, inginerie, testare și dezvoltare de prototipuri. Acest instrument reduce costurile inițiale ale inovării și facilitează tranziția de la subcontractare la dezvoltarea de produse proprii cu valoare adăugată mai ridicată.
• Specializarea și modernizarea parcurilor industriale: Parcurile industriale trebuie să aibă profiluri economice explicite, cu investiții țintite în infrastructură sectorială și servicii pentru investitori. Acestea trebuie conectate funcțional cu universitățile, colegiile tehnice și centrele de inovare și aliniate cu finanțările europene, pentru a deveni platforme integrate de dezvoltare industrială.
• Programe duale orientate pe sectoare: Învățământul dual trebuie extins și adaptat nevoilor sectoarelor prioritare (agro-procesare, electronică, energie regenerabilă), prin colaborare directă cu companiile din parcurile industriale. Scopul este formarea competențelor relevante pentru industrie și reducerea deficitului de forță de muncă calificată.

De la microîntreprinderi la IMM-uri competitive

• Repoziționarea incubatoarelor ca platforme de scalare: Incubatoarele trebuie transformate din spații de găzduire în platforme active de creștere, cu criterii clare de selecție (potențial de scalare, apartenență la sectoare prioritare), obiective de performanță (cifre de afaceri, produse noi, contracte comerciale) și durată limitată. Accesul trebuie condiționat de planuri de dezvoltare, iar succesul măsurat prin rezultate concrete — creșterea cifrei de afaceri, investiții realizate și integrarea firmelor în piață sau în lanțuri valorice.
• Restructurarea granturilor ODA pe etape de dezvoltare: Granturile trebuie organizate pe etapele ciclului de viață al firmelor (inițiere, creștere, internaționalizare), cu instrumente diferențiate pentru fiecare fază. Finanțarea trebuie să fie mai concentrată, cofinanțată și orientată către firmele cu potențial de scalare, nu dispersată în granturi mici fără impact structural.
• Programe de tip supplier development: Este necesară dezvoltarea unor programe de pregatire prin care IMM-urile sunt selectate, evaluate și sprijinite pentru a deveni furnizori ai companiilor mari sau ai investitorilor existenți. Acestea trebuie să includă audituri tehnice, sprijin pentru standardizare și certificare, precum și contracte pilot pentru integrarea treptată în lanțuri de aprovizionare.
• Platforme funcționale de matchmaking: Trebuie create mecanisme active de conectare între IMM-uri și cererea reală din economie — companii mari, exportatori, investitori și proiecte publice. Aceste platforme trebuie să funcționeze ca instrumente de intermediere economică, bazate pe cerere concretă și oportunități reale de contractare.
• Integrarea supplier development cu matchmaking activ: Programele de supplier development trebuie combinate cu matchmaking asistat, astfel încât IMM-urile pregătite să fie conectate direct la oportunități comerciale. Accentul trebuie pus pe facilitarea primelor contracte și integrarea efectivă în lanțuri valorice, nu doar pe pregătire teoretică.

Mobilizarea capitalului pentru dezvoltare economică

• Fond public–privat de investiții: Crearea unui fond de investiții cu guvernanță independentă care să co-investească în proiecte din sectoare strategice (energie, agro-procesare, industrie), cu rol de catalizator pentru atragerea capitalului privat și reducerea riscului inițial al investițiilor.
• Banci ca investitori ancoră: Introducerea unui rol limitat al băncilor ca investitori inițiali în emisiuni de obligațiuni corporative sau de proiect, pentru a susține dezvoltarea pieței de capital și a crea încredere și lichiditate în faza incipientă.
• Dezvoltarea fondurilor de pensii și a capitalului instituțional: Introducerea unor stimulente fiscale pentru contribuțiile angajaților și angajatorilor, împreună cu mecanisme de înscriere automată (auto-enrolment), pentru a crea o bază stabilă de economisire pe termen lung și a susține apariția investitorilor instituționali.
• Clarificarea cadrului investițional pentru fonduri: Stabilirea unor reguli clare privind politicile de investiții, limitele de risc și activele eligibile pentru fondurile de pensii și alte vehicule investiționale, pentru a permite mobilizarea eficientă a capitalului intern.
• Modernizarea infrastructurii pieței de capital: Digitalizarea completă a proceselor, introducerea fluxurilor automate (straight-through processing) și integrarea cu sistemele de decontare și custodie din România, pentru reducerea costurilor și creșterea lichidității pieței.
• Acces adaptat pentru IMM-uri (SME Growth Markets): Crearea unui segment de piață dedicat IMM-urilor, cu reguli proporționale: documentație simplificată, cerințe reduse de raportare și costuri mai mici de listare, pentru a facilita accesul firmelor mici și mijlocii la finanțare prin piața de capital.