Autor: Andrei Curăraru
În ultimele luni, Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Federației Ruse, a acuzat public Republica Moldova că ar încălca Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice prin întârzierea ceremoniei de prezentare a scrisorilor de acreditare ale ambasadorului rus la Chișinău. Declarațiile au fost făcute în mod repetat începând din februarie–martie 2025, inclusiv în briefinguri oficiale ale MAE rus și în reacții distribuite de agenții de presă precum TASS și RIA Novosti. Mesajul central a fost constant: Chișinăul ar fi depășit o „limită legală”.
Pentru presă, această formulare trebuie citită ca o mutare de comunicare strategică, nu ca un verdict juridic. Miza nu este ceremonia în sine, ci controlul cadrului de interpretare: cine este prezentat ca actor „în neregulă” și cine își asumă rolul de arbitru al regulilor internaționale. În acest caz, Rusia încearcă să se poziționeze ca apărător al ordinii diplomatice, în timp ce mută atenția de la propria conduită politică și de securitate în regiune.
Presiunea publică a fost dublată de instrumente formale. Ministerul de Externe al Republicii Moldova a fost convocat de mai multe ori la Moscova, iar Chișinăului i-au fost transmise note verbale oficiale în care se invocau articole din Convenția de la Viena. În paralel, discursul public a insistat pe ideea unui tratament „discriminatoriu”, sugerând că alți ambasadori ar fi fost primiți mai rapid. Această combinație de presiune diplomatică și expunere mediatică este tipică pentru confruntările informaționale: discuția este mutată de la contextul politic al relației bilaterale la o dezbatere aparent tehnică, de tip legal–ilegal.