Autor: Artur Leșcu, expert WatchDog.MD
Apărarea ucraineană împotriva invaziei ruse a redefinit războiul. Asistăm azi la o evoluție tehnologică – dronele devin omniprezente pe câmpurile de bătălie. Ucraina își construiește o nouă industrie chiar sub bombardamentele rusești, iar restul lumii urmărește cu atenție aceste schimbări. Dronele nu sunt doar foarte eficiente, dar ieftine și ușor de produs. Așa că pentru noi, în Moldova, apare întrebarea: dar noi de ce nu am putea produce drone?
După decenii în care guverne de toate culorile au ignorat total armata și apărarea națională, în ultimii ani vedem primii pași timizi spre modernizarea sistemului național de securitate. În pofida retoricii partidelor pro-ruse, Republica Moldova are nu doar dreptul, dar și obligația de a fi proactivă în asigurarea propriei securității. Militarii noștri trebuie și merită să fie dotați și echipați cu tehnologiile de ultimă generație.
Înainte să vorbim de tancuri moderne, avioane de atac stealth și sateliți orbitali, există lucruri mai simple pe care chiar putem să le rezolvăm cu forțele proprii. Cu război la graniță și o necesitate urgentă de modernizare a sistemului de apărare, Republica Moldova se află într-un moment de cotitură: poate alege să rămână un simplu consumator de tehnologie militară sau poate să capitalizeze pe tradiția sa industrială pentru a construi un ecosistem de apărare modern, agil și orientat spre export. Dezvoltarea industriei militare nu necesită neapărat combinate gigantice de tip sovietic, ci o abordare inteligentă, bazată pe tehnologii emergente și nișe specializate.
Statele care nu dețin capacități proprii de producție în domeniul apărării devin dependente atât militar, cât și politic. Lanțurile de aprovizionare globale sunt fragile, iar accesul la tehnologie militară poate fi limitat de interesele strategice ale marilor puteri.
În această ordine de idei, dezvoltarea unei industrii de apărare moderne trebuie percepută ca o investiție în capacitatea statului de a-și proteja cetățenii și în același timp de a-și susține economia. Industria de apărare pe care trebuie să mizeze Republica Moldova poate fi centrată pe inovare, startup-uri tehnologice și integrarea soluțiilor duale (civil-militar). Aceasta este fereastra de oportunitate pentru Moldova.
Lucrul important de înțeles este că războiul modern nu e doar despre rachete hipersonice, portavioane și bombardiere strategice. Războiul modern este compus din miriade de straturi – și asigurarea cu hrană a militarului este fundamentală în acest sens. Nu asociem de obicei agricultura și industria alimentară cu sectorul apărării, dar soldații au nevoie de hrană ca orice oameni.
Un soldat bine echipat este ineficient dacă nu este hrănit corespunzător. Producerea rațiilor individuale de hrană (MRE – Meal, Ready-to-Eat) reprezintă un pilon esențial și o oportunitate de business imensă. Având în vedere profilul agricol al Republicii Moldova, integrarea sectorului agroalimentar cu industria de apărare este un pas logic și fezabil.
Dezvoltarea unor rații care să fie nutritive, ușoare, cu termen de valabilitate extins și adaptate diverselor teatre de operațiuni, necesită tehnologii de conservare și ambalare de ultimă oră. Este un domeniu de nișă unde standardele de calitate sunt draconice, dar unde marjele de profit și contractele pe termen lung ar putea oferi o stabilitate economică remarcabilă pentru procesatorii locali.
Un alt domeniu unde economia moldovenească se poate intersecta productiv cu sectorul militar este cel al uniformelor militare moderne. Acest tip de industrie este adesea ignorat, dar e critic pentru dotarea corespunzătoare a militarilor. Deși la prima vedere producția de uniforme pare un subiect plictisitor, realitatea tehnologică ne contrazice. Nu vorbim despre simpla coasere a unor haine, ci despre o industrie modernă a materialelor compozite. Piața globală pentru plase de camuflaj și uniforme este dominată de doar câțiva jucători mari. Moldova are o bază solidă în industria textilă care poate fi recalibrată către standarde militare de înaltă performanță.
Moldova poate intra în această nișă prin:
- Materiale „invizibile”: Dezvoltarea de țesături care reduc detectarea prin infraroșu și radar.
- Durabilitate extremă: Echipamente capabile să reziste în condiții de uzură intensă, menținându-și proprietățile tehnice.
- Plase de camuflaj: Sisteme care pot masca nu doar vizual, ci și termic echipamentele grele sau pozițiile strategice.
Hrana și îmbrăcămintea militară reprezintă două exemple mai ușor de înțeles și acceptat în contextul Moldovei: până la urmă avem și industrie alimentară, și industrie textilă, ar trebui doar să specializăm niște ramuri.
Dar cred că putem fi mai ambițioși: Moldova ar putea să creeze o industrie locală a dronelor.
Nu este o fantezie, ci o necesitate. Proliferarea sistemelor fără pilot este principala transformare militară din perioada contemporană. Dronele s-au transformat dintr-un instrument tactic într-un multiplicator strategic de forță. În acest domeniu, barierele de intrare sunt semnificativ mai reduse decât în industria armamentului clasic. Moldova are un avantaj competitiv major aici: producția de drone nu necesită hale industriale imense sau parcuri de utilaje grele. Este o industrie a creierelor și a asamblării de precizie, care se poate dezvolta în spații logistice medii, integrând componente electronice cu software autohton.
Investiția în drone de supraveghere și, mai ales, în drone antiaeriene de interceptare, reprezintă o soluție pragmatică la amenințările asimetrice. Tehnologia este relativ accesibilă, iar Moldova dispune de ingineri capabili să dezvolte algoritmi de control și sisteme de navigație. Prin crearea unor unități de producție agile, putem răspunde rapid cererii interne și, ulterior, celei regionale, transformând țara într-un laborator de inovație în domeniul sistemelor autonome.
Republica Moldova are câteva avantaje structurale clare:
- o comunitate IT competitivă;
- costuri reduse de producție;
- flexibilitate administrativă relativ mai mare decât în statele cu industrii rigide.
Investiția în drone trebuie gândită pe trei paliere:
- Drone de supraveghere și recunoaștere (ISR): Acestea sunt cele mai accesibile din punct de vedere tehnologic și pot fi dezvoltate rapid pentru uz intern: monitorizarea frontierelor, prevenirea contrabandei, managementul situațiilor de urgență.
- Drone tactice și muniții rătăcitoare (loitering munitions): Deși mai sensibile din punct de vedere politic, acestea reprezintă deja standardul pe câmpul de luptă modern. Moldova poate dezvolta componente (software, sisteme de ghidaj, comunicații). Modelul de producție propus pentru Republica Moldova nu este unul de tip industrial greu, ci unul de precizie și agilitate. Utilizarea tehnologiilor de imprimare 3D pentru fabricarea carcaselor permite o adaptabilitate record la nevoile câmpului de luptă, reducând dependența de lanțuri de aprovizionare complexe. În timp ce componente precum motoarele și bateriile pot fi eficient externalizate de pe piața globală unde se găsesc cu ușurință.
- Drone anti-dronă (counter-UAV): Aici se află o oportunitate majoră de nișă. Republica Moldova nu trebuie să concureze în producția de avioane de vânătoare, ci în securizarea cerului la joasă altitudine. Dezvoltarea de drone interceptoare (counter-UAV) reprezintă centura de siguranță a câmpului de luptă modern. Prin combinarea software-ului de recunoaștere vizuală cu structuri ușoare imprimate 3D, putem oferi soluții de apărare asimetrice, unde o dronă autohtonă de cost redus protejează vieți și infrastructură împotriva amenințărilor aeriene complexe.
Niciuna dintre aceste direcții nu poate fi dezvoltată în absența unui rol activ al statului. Noi avem deja o cooperare dintre un inginer din Moldova și unul din România care au început să producă drone la Chișinău, dar planurile lor de extindere vizează construirea unei fabrici la București, nu la noi. De aia, statul trebuie să încurajeze activ înfiriparea și înrădăcinarea acestei industrii aici pe loc.
Sunt patru direcții în care pot acționa autoritățile:
- Reglementare clară și predictibilă: Legislația privind producția și exportul de tehnologie cu dublă utilizare trebuie simplificată și aliniată la standardele europene.
- Stimulente fiscale țintite: Scutiri de taxe pentru companiile care investesc în domeniul apărării.
- Fonduri de inovare: Granturi și co-finanțare pentru startup-uri tehnologice.
- Integrare internațională: Participarea activă în programe europene de apărare și securitate.
Fără aceste elemente, inițiativa privată va rămâne fragmentată și incapabilă să atingă masa critică necesară.
Da, o să avem mereu politicieni în slujba Moscovei care o să invoce neutralitatea ca argument împotriva modernizării sectorului de apărare națională. Această interpretare însă este manipulatoare. Neutralitatea nu interzice dezvoltarea capacităților defensive sau a industriei militare. Chiar invers – Moldovă capabilă să producă tehnologie de apărare:
- devine mai puțin vulnerabilă la presiuni externe;
- câștigă relevanță regională;
- își diversifică economia.
În plus, dezvoltarea unui ecosistem dual (civil-militar) accelerează inovarea și în alte sectoare. Să nu uităm că însuși internetul a apărut inițial că o rețea de comunicare militară.
Concluzie: siguranță și profit
Industria de apărare trebuie privită prin prisma rezilienței naționale și a dezvoltării tehnologice, dar și a creșterii economice. Republica Moldova are fundația necesară: o industrie textilă ce poate fi modernizată, un sector agricol ce poate susține logistica alimentară și o comunitate de ingineri gata să cucerească piața sistemelor fără pilot, parcuri industriale.
Pentru a transforma aceste oportunități în realitate, este nevoie de un parteneriat public-privat curajos și de un cadru legislativ care să încurajeze inovația în domeniul dual (civil-militar). Studiul recent al colegei noastre Mihaela Sirițanu despre viitorul economiei moldovenești are o recomandare deosebit de relevantă în acest sens: specializarea parcurilor industriale. Aceste parcuri numeroase pot fi transformate din simple spații cu chirie ieftină în platforme economice specializate, construite în jurul unor sectoare cruciale pentru dezvoltarea țării.
Țările comparabile cu Republica Moldova deja implementează acest lucru. Estonia a creat fix un parc industrial pentru întreprinderi din domeniul apărării și vrea să atragă investitori internaționali. E un exemplu perfect valabil pentru realitățile Republicii Moldova. Ne place sau nu, trebuie să ne modernizăm sectorul militar. Unica alegere e dacă vrem ca acest sector să rămână la capitolul cheltuieli pentru bugetul național sau să devină un motor de creștere economică.