Op-ed de Andrei Curăraru
Există două moduri de a vorbi despre diaspora în alegerile Moldovei. Unul este comod, aproape decorativ: secții, ștampile, cozi, „organizare”. Celălalt este incomod și, tocmai de aceea, rar rostit până la capăt: diaspora are o puternică identitate și impact politic proeuropean, iar acolo unde există putere apare imediat și tentația de a o reduce, de a o murdări, de a o face negociabilă.
Aproximativ o treime dintre cetățenii Moldovei trăiesc peste hotare. În două cicluri electorale consecutive, 2024 și 2025, diaspora a înclinat rezultatul în favoarea taberei pro-europene. În Europa de Vest și America de Nord, opțiunea a fost covârșitor pro-UE; diaspora din Rusia, mult mai mică, a avut o orientare absolut lipsit de intrigă pro-rusă. Cifrele sunt mai mult decât un fundal sociologic. Ele descriu o asimetrie de risc: dacă reușești să scazi participarea diasporei din Vest, nu trebuie să convingi mai mult electorat, ci doar să-ți îngustezi contraponderea – electoratul care nu te place și nu e în țară.
Asta explică, mai bine decât orice, de ce diaspora a devenit ținta preferată în operațiunile de influență și în conflictele interne despre „suveranitate”. Nu este o discuție despre cine are „mai mult drept” să decidă. Este o discuție despre cine are interesul să transforme un drept egal la vot, unul fundamental, într-un drept condiționat de semnalul GPS și de costrângerile geografice.
În Moldova, această intenție a fost exprimată uneori cu o sinceritate care a trecut drept ieșire nervoasă. După pierderea alegerilor din 2020, Igor Dodon a calificat diaspora drept „un electorat paralel”, „în disonanță” cu majoritatea de acasă. Cuvintele merită păstrate exact pentru că spun mai mult decât se dorește. „Paralel” nu înseamnă doar diferit. Înseamnă suspect. Înseamnă, în traducere politică, că votul diasporei e ierarhic inferior.
În acest punct se vede deja o mini-strategie: mai întâi delegitimezi participarea diasporei, apoi o restrângi. Între cele două stă un mecanism pe care îl numim simplist „dezinformare”. În realitate, nu este doar conținut manipulator, este o întreagă infrastructură victimă a căreia au căzut și mulți jurnaliști și comentatori de bună-credință care s-au apucat să divize electoratul în NOI și EI.