Va deveni oare decizia stranie a Curții Constituționale și mai stranie?
La 30 ianuarie am aflat cu mare mirare despre o decizie a Curții Constituționale datată încă cu 15 decembrie a anului trecut . Decizia se referă la inadmisibilitatea sesizării prin care deputații PL au cerut să fie declarate neconstituționale mai multe prevederi ale Codului Electoral. Anume dintre cele introduse vara trecută și care prevăd trecerea la sistemul electoral mixt.
Decizia pomenită (sau de pomină) este stranie din mai multe motive. Primul și cel mai evident este că despre ea s-a aflat abia după o lună și jumătate. Nu prea se practică să se afle despre decizii de așa o importanță cu un astfel de decalaj. Asta dacă nu luăm în calcul deciziile secrete de garantare a creditelor către băncile ”curățate” de bani în 2014. Ceața și dubiile în jurul publicării abia la 30 ianuarie a deciziei sunt alimentate de faptul că se face chiar a doua zi după ce a avut loc vizita de documentare a Comisiei de la Veneția. Demisia din proprie inițiativă a dlui Tudor Panțâru din funcția de președinte și chiar membru al Curții a transformat decizia cu pricina în ținta interesului maxim. Chiar să fie adevărat, nu mai convingi deja pe nimeni că această decizie buclucașă și demisia șefului Curții Constituționale nu sunt legate.
Dincolo de aceste ciudățenii, decizia va fi stranie și pentu cei care urmăresc și sunt măcar un pic familiarizați cu practicile Curții Constituționale* (măcar cât ai urmări niște ședințe, ai citi niște decizii și hotărâri și niște legi) . Felul în care este formulată decizia este tipic mai curând pentru o hotărâre, decât pentru o decizie de a nu admite pentru examinare o sesizare. Pentru a compara, puteți să deschideți aletaoriu oricare 2-3 texte de hotărâri și altele 2-3 de decizii (le găsiți pe toate la acest link ). Veți vedea că o simplă observație stilistică ne duce la gândul că textul publicat era mai degrabă scris pentru o viitoare hotărâre a Curții.
Faptul că fiecare aspect invocat de către autorii sesizării este pe larg comentat și dezvoltat ne face să credem că se pregătea totuși o hotărâre. Acest lucru este cel mai vizibil în cazul abordării problemei desfășurării alegerilor în circumscripții constituite pe teritoriul regiunii transnistrene. La punctele 63-66 din decizie sunt descrise niște principii care reies din practica internațională (decizii CEDO, convenții și pacturi internaționale), din toate aceste fraze reiese clar o concluzie că nu este posibil de făcut alegeri în Transnistria până la recăpătarea deplină a controlului constituțional. Ar fi o desfășurare logică deoarece continuă direcția de acțiune (absolut firească de altfel) a Curții Constituționale, care a declarat la 5 mai 2017, (adică abia după 25 ani !), că regiunea transnistreană a Republicii Moldova se află sub ocupație militară străină .
Din moment ce este oficial declarat statutul de ocupație militară a unei regiuni, recurg și niște acțiuni obligatorii în așa situație. Printre primele este stoparea accesului populației aflate sub controlul agresorului la fomrarea puterii politice în țară. Este o practică extrem de dureroasă, dar explicabilă. În Ucraina, după agresiunea militară în Crimea și regiunile din Sud-Estul țării, milioane de cetățeni au fost lipsiți de dreptul de vot până la soluționarea controlului efectiv asupra regunilor vizate. La fel se întâmplă în Georgia. E firesc, dacă autoritățile statului nu au acces să controleze mersul campaniei electorale, votul liber este imposibil de asigurat. Chiar dacă sună dur, acest procedeu rezonează cu recomandările Comisiei de la Veneția . Exact același lucru l-am sugerat încă la etapa când erau discutate modificările Codului Electoral .
Nu a fost să fie. Viitoarea hotărâre a rămas doar decizie. Trebuie totuși să apreciem curajul și discernământul acelui autor necunoscut care a introdus aceste pasaje în proiect. El a dorit să prevină implicarea autorităților anticonstituționale de la Tiraspol în formarea puterii politice la Chișinău (ce ar fi să găsim niște pasaje care să interzică și autorităților anticonstituționale care stau, bine-merci, la Chișinău să se simplice în formarea puterii?).
De ce totuși decizie de inadmisibilitate și nu hotărâre? Excplicația e simplă – potrivit regulamentului Curții , deciziile de admisibilitate/inadmisibilitate sunt aprobate în ședințe închise, iar proiectele de hotărâri sunt dezbătute și examinate în ședințe publice. Sunt de părerea că anume examinarea publică s-a dorit să fie evitată. Posibil că de data aceasta nu mai exista o majoritate atât de sigură, capabilă să stea cu fețe dezinteresate și să voteze fără mari emoții pe textul pregătit din timp. Ori poate anume tema cu votul ”transnistrenilor” să fi fost cauza unei neînțelegeri?
Dacă era sau nu majoritate sigură pentru a aproba textul hotărârii care a ajuns simplă decizie rămâne doar să presupunem. La fel cum putem doar să ne imaginăm de ce s-a dorit atât de mult evitarea examinării publice. Cert este că aceste pasaje legate de cele două circumscripții (la maxim 17 mii votanți, apropo) din zona necontrolată au fost importante pentru cineva. Cine le-a introdus, a crezut că așa e mai bine, poate chiar, că e mai bine pentru țară. Poate cel care le-a introdus, a considerat că e atât de important, încât a mers să convingă pe cineva că trebuie să devină hotărâre. Numai că autorul ideii de a interzice cele două circumscripții a dorit să ne apere de ”tancurile rusești”. Iar autorul ideii cu sistemul mixt s-a gândit că două mandate pentru regiunea transnistreană îi sunt necesare ca să promoveze 2 oameni loiali. Posibil că undeva a și rulat o frântură de dialog de genul:
”-D-apoi acolo Dodon câștigă ambele, pentru ce ne trebuie să decidă Șeriful și rușii?”
Poate că răspunsul l-a făcut pe autorul ideii să înțeleagă că ”sistemul mixt care ne va apăra de Dodon și tancurile rusești” e o mare minciună? Poate domnul Panțâru ne va spune cândva ce s-a întâmplat? Ca să fie clar, ce e scris mai sus este strict deducție, nu se bazează pe nici un fel de zvonuri.
***
Nicidecum nu sunt adeptul necomentării deciziilor și hotărârilor Curții Constituționale moldovenești. Cu atât mai puțin cred în libertatea măcar relativă a acestei instituții. Dar chiar și Curtea Constituțională moldovenească a ținut până acum de anumite standarte – ceva de genul ”ce am scris cu penița nu mai tăiem nici noi”! În utlimii 7 ani Curtea scris multe, a rescris Constituția, a dat norme care au înlocuit legi, a dat jos Guverne, a salvat guvernări. Dar nu îmi amintesc să fi spus măcar vreodată Curtea Constituțională că ce a zis Curtea Constituțională deunăzi este greșit.
În acest sens vreau să vă atrag atenție la punctele 42-62 din decizie. Autorii sesizării au declarat că legea prin care a fost introdus sistemul electoral mixt violează alineatul (1) al Art. 38 din Constituție , anume principiul de egalitate a votului. Autorii se refereau la faptul că pentru circumscripțiile din Transnistria, UTAG și diaspora sunt stabilite criterii de formare diferite decât față de restul. Conform autorilor și faptul că un deputat venit pe liste trebuie să adune mult mai multe voturi decât cel din circumscripție e o încălcare a acestui principiu al egalității votului.
În decizia sa Curtea subliniază că atâta timp cât fiecare alegător primește același număr de buletine, iar toți deputații de pe liste și toți din circumscripții pornesc în condiții egale, e totul bine. Nu vom comenta aici, dar trebuie să atragem atenție la altceva. În Constituție nu este scris ce anume este ”vot egal”, nici în Codul Electoral nu este dezvoltat acest principiu. Totuși, Curtea Constituțională a explicat pentru prima dată în jurisprudența națională ce înțelege prin ”vot egal”.
Având în vedere că legislația națională nu dezvoltă termenul de ”vot egal”, Curtea a căutat o sursă consacrată de referință – la punctul 48 al deciziei discutate este indicată sursa – ”Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de către Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (în continuare – Comisia de la Veneția) în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002) …” Apoi, la punctul 49 (ce-i drept, într-o traducere nu chiar precisă), la punctele 54 și 58 face referință la citate din același document. Curtea menționează că pentru cazurile unde sunt decise criterii speciale (diaspora, UTAG, Transnistria), ele se aplică și acest fapt nu atinge principiul egalității votului.
Ce este important pentru noi, este că pentru restul circumscripțiilor este obigatoriu să fie aplicate criterii similare. Al doilea lucru important de reținut este că dacă vrem să înțelegem ce înseamnă ”vot egal” în percepția Curții Constituționale a Republicii Moldova, trebuie să citim în Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția. Dând la o parte situația cu UTAG, diaspora și teritoriul necontrolat din stânga Nistrului, chiar și Taraclia (deși legea nu prevede), celelalte 43 circumscripții trebuie să fie egale în limitele legii, care corespund cerințelor Comisiei de la Veneția, care, după cum vedem, sunt considerate sursă de normă la acest subiect pentru Curtea Constituțională.
Punctul 54 sună în felul următor – ”În același sens, potrivit Codului bunelor practici în materie electorală, abaterea admisibilă de la normă nu trebuie să depăşească limita de 10% şi cu certitudine cea de 15%, cu excepţia unor circumstanţe speciale (protecţia drepturilor unei minorităţi preponderente, unitate administrativă cu o densitate mică a populaţiei).” Adică, în explicația Curții Constituționale, anume respectarea acestei norme ar însemna respectarea principiului constituțional al ”votului egal” în cazul a cele 43 circumscripții. Mai ales că și Art. 74 (4) b) din Codul Electoral prevede același lucru.
Dacă până la emiterea acestei decizii, în Republica Moldova nu exista o explicație a ce este ”votul egal”, acum o avem chiar în jurisprudența Curții Constituționale. La data de 7 noiembrie 2017 Guvernul a aprobat circumscripțiile uninominale . Dintre cele 43 de circumscripții care ne interesează , cea mai mică este nr. 25 din Chișinău și are 55161 alegători. Cea mai mare este nr. 16 Ungheni cu 66951 alegători înscriși în listele electorale pentru alegerile din 2016. Astfel, 27 din 43 circumscripții deviază cu mai mult de 10% de la cea mai mică circumscripție, iar 17 au o deviere chiar mai mare de 15%.
În general, hotărârea prin care Guvernul a format circumscripțiile abundă în încălcări ale Codului Electoral, de încălcarea recomandărilor Comisiei de la Veneția nici nu mai spunem (dacă doriți să aflați mai multe despre asta, urmăriți prezentarea studiului la subiect pe 2 februarie de la 10:00). Această hotărârea Guvernului are suficiente încălcări pentru a fi cerută anularea ei în judecată. Totuși, nu trebuie să uităm că vorbim despre justiția moldovenească. Acum, datorită interpretărilor date de Curtea Constituțională, a apărut un temei foarte serios pentru a contesta chiar constituționalitatea acelei hotărâri pentru constituirea circumscripțiilor.
Felul cum au fost create circumscripțiile încalcă evident principiul votului egal așa cum este el văzut de Comisia de la Veneția. Acum că am aflat că Curtea Constituțională vede princpiul egalității la fel ca și experții Comisiei de la Veneția. Nu ne rămâne decât să obținem contestarea acelei Hotărâri de Guvern, temei fiind chiar decizia Curții de a nu admite sesizarea liberalilor.
Ce ar însemna ca Hotărârea Guvernului prin care au fost create circumscripțiile să fie declarată neconstituțională? Până la alegeri e mai puțin de un an, iar regulamentul (scris și aprobat tot de Guvern) al comisiei pentru formarea circumscripțiilor scrie că acestea trebuie să fie aprobate cel puțin cu un an înainte de alegeri. Adică alegeri în baza sistemului mixt în 2018 nu ar mai fi posibile. Uite așa – prin manipularea legii, prin interpretări puse la nevoie (dacă textul era pentru decizie și nu pentru hotărâre, nu ajungeau în el cel mai probabil referințe de interpretare a termenilor constituționali), guvernanții s-au pus singuri pe ei în situație complicată.
Ne rămâne doar să pregătim această sesizare la Curte și să convingem câțiva deputați să o înainteze. Aș vrea să văd cum Curtea va spune că ce e scris în decizia de pomină nu e valabil. Matematica e foarte clară. Dar aceasta deloc nu înseamnă că nu putem să ne trezim cu o respingere a acestei sesizări, că doar vorbim de Curtea Constituțională moldovenească, ea ar putea anula chiar și legile matematicii.
Dacă Curtea Constituțională va refuza să declare neconstituțională Hotărârea Guvernului privind crearea circumscripțiilor, atunci va recunoaște că decizia de neadmitere a sesizării privind neconstituționalitatea votului mixt a fost aprobată cu un conținut eronat. În așa caz, acea decizie chinuită din 15 decembrie (30 ianuarie pe stil mai nou) va deveni și mai stranie ca acum. Dar haideți să o vedem și pe asta. Cert este că acum Curtea Constituțională e obligată să se respecte și să anuleze formarea circumscripțiilor, ceea ce deloc nu înseamnă că o va face. În Republica Moldova deja te poți aștepta la orice, dar este cert că un astfel de salot mortale va fi extrem de greu de explicat pe exterior.
*Țin să precizez că nu sunt deloc mare specialist în materie de drept constituțional sau jurisprudența înaltei curți (înalt și curți cu î și c mici intenționat). Examinez toată această decizie strict pentru că se referă la subiect de drept electoral care mă interesează și îl cunosc un pic.
Studiu realizat de Valeriu Pașa