Autor: Ștefan Bejan
După 31 de ani de autonomie găgăuză, Chișinăul în continuare nu pare să știe ce să facă cu această regiune. În timp ce partenerii de dezvoltare ai Moldovei văd regiunea adesea printr-o prismă ușor naivă de „unité, dans la diversité”, Rusia și aliații săi din Moldova exploatează cinic regiunea pentru a crea conflicte politice și tensiuni interetnice artificiale.
Chișinăul, dar și partenerii săi vestici, trebuie să iasă din logica veche, comodă și parțial falsă, potrivit căreia problema găgăuză este doar una identitară, culturală sau lingvistică. Realitatea ultimelor decenii arată că Găgăuzia a devenit, în tot mai mare măsură, o problemă de securitate națională a Republicii Moldova.
Tensiunile dintre Chișinău și Comrat nu mai pot fi privite exclusiv ca o confruntare între o majoritate etnică care vrea să asimileze și o minoritate care vrea să-și păstreze cultura și identitatea. La fel, nu mai merge nici paradigma de conflict dintre centru și periferie, în care autoritățile centrale încearcă să-și impună politicile, iar autonomia își apără competențele.
Astfel de interpretări presupun o dinamică de putere pur internă – centrul/majoritatea în rol de agresor vs periferia/minoritatea în rol victimă – și exclud din ecuație factorul extern. Respectiv, e un discurs util pentru actorii politici care exploatează tensiunile locale, mai ales că e un limbaj care se pliază foarte ușor pe valorile occidentale de pluralism, democrație, drepturile omului, diversitate etc.
În realitate, regiunea găgăuză este folosită tot mai des ca un proxy de Federația Rusă, cu scopul de a menține Republica Moldova în zona sa de influență și de a bloca parcursul european al statului.