Autor: Mihaela Sirițanu, expertă WatchDog.MD
Într-un moment în care Moldova se află într-o etapă crucială a procesului său de integrare europeană, iar alegerile parlamentare bat la ușă, evoluțiile recente din Ucraina și Georgia oferă lecții prețioase – și avertismente directe. De la reforme eșuate și derapaje democratice până la forța salvatoare a societății civile, aceste experiențe vecine pot determina nu doar viteza cu care Moldova se va apropia de UE, ci inclusiv dacă va mai rămâne pe drumul european.
Negocieri în impas
În ultimele săptămâni, în culisele Bruxelles-ului s-a discutat intens despre o mutare istorică: ocolirea veto-ului Ungariei pentru a permite Ucrainei deschiderea noilor capitole de negociere cu UE. Obstrucția guvernului Orban – motivată de pretexte etnice și interese geopolitice – părea pe cale să fie depășită printr-un mecanism excepțional, care ar fi transmis un semnal clar de sprijin politic pentru Kiev.
Însă acest plan s-a blocat brusc. Motivul: decizia administrației Zelenski de a limita independența instituțiilor anticorupție – un pas înapoi grav, care a dus la proteste masive la Kiev și a provocat reacții critice din partea Comisiei Europene. În loc să accelereze procesul de aderare, Ucraina s-a trezit în poziția de a justifica regresul democratic.
Această întorsătură a reactivat o temă sensibilă la Bruxelles: decuplarea Moldovei de Ucraina în procesul de aderare. Până acum, cele două țări au avansat împreună, dar în prezent, Moldova este percepută ca având o șansă reală de a avansa separat – cu condiția să nu repete greșelile vecinului aflat în război.
Alegeri parlamentare: o coaliție imposibilă?
Pe măsură ce Moldova se apropie de alegerile parlamentare, sondajele de opinie indică un scenariu politic complicat: niciun partid nu pare capabil să obțină singur o majoritate stabilă. Cele mai probabile proiecții indică o viitoare coaliție între un partid pro-european – cum ar fi PAS, care indiferent de greselile sale demonstrat ca isi asumă serios procesul de aderare – și un actor politic care, deși evită eticheta fățiș pro-rusă, promovează o agendă eurosceptică, conservatoare și izolaționistă.
Această schimbare de strategie este esențială de înțeles. Pe fondul scăderii popularității curentelor explicit pro-Kremlin, actorii politici care anterior susțineau deschis axa Moscovei adoptă acum o retorică „suveranistă” și „tradiționalistă”. În loc de „integrare eurasiatică”, vorbesc despre „neutralitate geopolitică”; în loc de „relații speciale cu Rusia”, se declară „anti-globaliști” și „apărători ai valorilor naționale”.
Această metamorfoză nu este o ruptură ideologică reală, ci o adaptare strategică la contextul post-2022, in esență, partidele cu agendă iliberală și anti-occidentală încearcă să se rebranduiască drept „alternativă conservatoare” la actualul guvern pro-european.
Riscul pentru Moldova este unul profund: o coaliție între vectori europeni și actori deghizați anti-europeni ar putea bloca sau submina reformele esențiale cerute de UE – în special cele legate de justiție, anticorupție și combaterea oligarhiei. În cel mai bun caz, am asista la stagnare. În cel mai rău, la regres democratic și pierderea credibilității în fața partenerilor europeni.
Acest tip de coabitare tensionată nu este o simplă ipoteză – este scenariul exact care a dus la blocarea completă a procesului de aderare în Georgia. Partidul Georgian Dream a intrat la guvernare promovând o agendă aparent moderată, centrată pe valori „tradiționale” și retorică anti-oligarhică. La suprafață, părea o forță de echilibru. În realitate, însă, a fost începutul unei devieri lente, dar constante, de la valorile democratice europene. Sub pretextul suveranității, guvernul georgian a adoptat legi represive, a intimidat presa și societatea civilă și a sabotat din interior propriul parcurs european. Moldova riscă să repete aceeași traiectorie, dacă subestimează cât de periculos poate fi un mesaj „neconflictual”, dar profund anti-reformist.
Societatea civilă – ultimul bastion democratic
Atât în Ucraina, cât și în Georgia, societatea civilă a jucat un rol esențial în apărarea democrației. În Ucraina, protestele organizate de ONG-uri și cetățeni activi au fost cele care au forțat guvernul să reevalueze legea ce submina instituțiile anticorupție. Fără acea reacție civică masivă, sprijinită de mass-media independentă și experți, regresul democratic ar fi fost consolidat în plină desfășurare a procesului de aderare.
În Georgia, dimpotrivă, slăbirea și intimidarea societății civile a permis autorităților să deraieze fără opoziție internă semnificativă. ONG-urile și activiștii au fost primii vizați de legea „agenților străini”, o lovitură directă la adresa capacității societății de a trage la răspundere guvernul și de a mobiliza cetățenii.
În Moldova, acest moment electoral face ca rolul societății civile să fie mai important ca oricând. Cu o clasă politică fragmentată și cu riscul unei coaliții hibrid, ONG-urile, presa independentă, experții și cetățenii activi devin principalii gardieni ai parcursului european. Ei pot semnala derapajele, pot mobiliza reacții publice și pot păstra presiunea asupra autorităților pentru a continua reformele. Fără ei, reformele riscă să fie diluate, întârziate sau abandonate.
Europa nu se face pe hârtie, ci în fapte
În Ucraina, lecția este dureroasă: nici măcar în plin război, UE nu trece cu vederea derapajele democratice. În Georgia, reformele mimate și atacurile asupra presei au dus la suspendarea procesului de aderare. Pentru Moldova, aceste exemple nu sunt doar analize comparative – sunt avertismente directe.
Statutul de candidat nu este o garanție. Dimpotrivă, este o invitație la reforme reale, transparente și ireversibile. Europa nu se construiește doar în capitalele occidentale, ci și în Chișinău – prin instituții independente, alegeri corecte și o societate civilă activă. Integrarea europeană nu este un premiu pentru declarații politice. Este un angajament cotidian față de democrație.