Autor: Eugen Muravschi, expert WatchDog.MD
Noi vrem ca statul să fie eficient, ca funcționarii și demnitarii publici să fie competenți și incoruptibili, ca firmele de stat să fie administrate de manageri profesioniști – dar cumva asta să nu ne coste mai nimic. Este unul din populismele care mă irită cel mai mult pentru că pe cît e de nociv, pe atît de bine prinde la public. Ultimul care s-a prins în această horă e Andrei Năstase, care promite să economisească miliarde desființînd posturi și instituții, dar mai ales tăind salarii la nivel înalt.
Dar de unde să atragi profesioniști de nivel înalt dacă nu le dai salarii cît de cît. Ideea că lasă să lucreze din patriotism n-a funcționat de la independență încoace, de ce ar începe să funcționeze acum? Cînd vrei să angajezi o șefă de agenție, un secretar de stat, o manageră de companie, nici nu mai zic de simpli specialiști în ministere, de unde îi ei? Trebuie să concurezi cu mediul privat, cu organizații internaționale, nu doar aici pe loc, dar și peste hotare că de, suntem țară de imigranți cu cetățenie UE. Multă lume poate și ar fi gata să accepte un salariu mai mic, dar măcar cît de cît competitiv.
O dovadă indirectă e mulțimea de consilieri angajați prin proiecte de asistență externă, alde BERD sau AFD, pentru că statul are nevoie de acești specialiști, dar nu-și permite să-i plătească.
Pentru politicieni plătiți cu culiocul, îi clar că nu contează salariile oficiale. Ei o să îndruge aiurea despre cum trebuie de tăiat salariile demnitarilor, de desființat ministere și alte instituții, despre cum banii economisiți vor fi apoi folosiți pentru pensii și drumuri și alte populisme.
Și-i clar că pentru cineva cu pensia de 3000 de lei sună bine, ia să tăiem din salariile de 50 de mii ale miniștrilor și să adăugam la pensii. Hai: 17 membri ai guvernului, cu tot cu premier, ori 50 de mii salariul mediu, ies 850000 de lei lunar. Să-i punem să lucreze gratis în genere și să împărțim banii la cei 674.900 de pensionari din țară. Ura! Pensiile au crescut cu cîte 1,25 lei! Succes, victorie, problema rezolvată!
E adevărat că în unele instituții salariile sunt foarte mari, uneori nejustificat, și e adevărat că multe întreprinderi de stat sunt ineficiente sau de-a dreptul putrede de corupție. Dar îs probleme diferite.
Avem nevoie de o profesionalizare a serviciului public, cu salarii și condiții de muncă mai bune, dar și de debirocratizarea unor procese de lucru, astfel încît acești oameni să se ocupe cu lucruri utile, să elaboreze politici și să presteze servicii publice de calitate, nu să interpreteze scene din Kafka toată ziua, iar cei care-s realmente dedicați să lucreze abia seara acasă sau în weekend. Unde se dovedește că există salarii nejustificat de mari – de acord, hai să plafonăm, nicio problemă.
Cît despre firmele de stat trebuie întîi de avut o viziune: pentru ce statul deține aceste companii, care-i scopul? Vrem o companie ca să presteze servicii de utilitate publică care nu-s atractive mediului privat (sau ar fi prea scumpe la privat)? Sau e o companie profitabilă care poate aduce dividende bune la bugetul de stat? Sau o companie care să fie folosită ca un instrument de intervenție și reglementare indirectă a concurenței pe piață? Sau altceva? Și-i clar că aceste companii trebuie curățate de numiri politice, sinecuri, influențe oligarhice și așa mai departe. Iar apoi aduși manageri buni, profesioniști, care să se asigure că aceste companii își fac treaba. Manageri care o să coste – mă rog, salariile trebuie să fie proporționale cu experiența lor, cu rulajul companiei și alți factori. Pînă la urmă, e ca și oricare altă meserie. Un instalator bun o să coste mai mult decît un ageamiu, iar reparația unui apartament o să fie mai scumpă decît schimbatul unui robinet.
Din păcate, pentru politicieni ca alde Năstase e mai simplu să arunce cifre astronomice – două miliarde, 10 miliarde, un trilion! – care vor fi economisite magic, instant prin demisii, tăieri de salarii și desființări de instituții. Care instituții, care companii, care poziții, cîți bani și de unde anume – nu contează! Miliarde, pensii, drumuri, totul pentru popor! Ura!
Și cînd aceste idei sunt repetate din toate părțile în fiecare campanie electorală, se înrădăcinează o rezistență a publicului la orice idee inversă, la orice efort de a face serviciul public mai atractiv salarial, de a atrage profesioniști cu experiență în funcții de demnitate publică sau în companiile de stat. Cum am zis – o minciună care e cu atît mai nocivă cu cît e mai populară.