Autor: Artur Leșcu, doctor în istorie
Context strategic și necesitatea reformei
Modernizarea sistemului de rezervă al Forțelor Armate ale Republicii Moldova reprezintă o necesitate strategică determinată de evoluțiile mediului de securitate regional, de transformările demografice și sociale interne, precum și de lecțiile desprinse din experiența statelor europene cu sisteme de rezervă eficiente. Importanța acestui subiect a fost subliniată și la nivel oficial. Ministrul apărării a menționat în mod explicit, într-un interviu public, necesitatea revizuirii și adaptării mecanismelor existente de gestionare a rezervei militare, inclusiv prin identificarea unor soluții moderne care să sporească disponibilitatea, instruirea și motivația rezerviștilor. Rezerva militară nu mai poate fi privită exclusiv ca un mecanism administrativ de evidență a resurselor umane, activabil doar în caz de mobilizare generală, ci trebuie înțeleasă ca un instrument activ de descurajare, reacție rapidă și reziliență națională. În contextul actual de securitate, caracterizat prin instabilitate regională și riscuri hibride, capacitatea statului de a dispune de forțe instruite, rapid mobilizabile și integrate în societate devine un element esențial al apărării naționale.
Cadrul juridic și funcționarea actuală a rezervei
Cadrul juridic actual al Republicii Moldova privind rezerva Forțelor Armate oferă o bază normativă clară în ceea ce privește definirea rezervei, structura acesteia, limitele de vârstă, formele de instruire și mecanismele de mobilizare. Legea stabilește delimitarea între rezerva activă și cea pasivă, între rezerviști instruiți și neinstruiți, precum și procedurile de chemare la concentrări și exerciții de mobilizare. Din punct de vedere formal, sistemul este funcțional și coerent.
În practică, marea majoritate a rezerviștilor se regăsesc în rezerva pasivă, fără o instruire periodică sistematică, fără legături funcționale constante cu unitățile militare și fără stimulente materiale sau sociale care să susțină menținerea competențelor militare. Chemarea la concentrări este relativ rară, iar caracterul formalizat al acestora conduce, în timp, la degradarea deprinderilor militare, la scăderea interoperabilității și la diminuarea capacității reale de mobilizare rapidă. Într-un context de securitate volatil, acest decalaj dintre existența scriptică a rezervei și capacitatea sa efectivă de reacție reprezintă o vulnerabilitate serioasă.
Vulnerabilități structurale și factori socio-demografici
Aceste probleme sunt amplificate de factori demografici și socio-economici. Emigrația masivă a populației active, presiunile pieței muncii și reticența angajatorilor față de absența temporară a salariaților chemați la instruiri militare afectează direct funcționalitatea sistemului. În lipsa unor beneficii clare și predictibile, aflarea în rezervă este percepută de mulți cetățeni ca o povară administrativă, nu ca o formă de contribuție onorabilă la securitatea națională. Discrepanță dintre existența juridică a rezervei și capacitatea sa reală de reacție reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru securitatea Republicii Moldova.