Una din țintele războiului hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova este semănarea panicii în rândul populației prin ideea că vectorul pro-vestic al guvernării riscă atragerea Moldovei în război. Doar în perioada 15-30 mai, la rampă au ieșit ex-președintele Dodon, ex-premierul Chicu, ex-bașcana Irina Vlah, oligarhul fugar Ilan Șor, așa-zisul ministru de externe de la Tiraspol Vitalie Ignatiev, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse Maria Zaharova și alți actori asemănători. Ei și-au amplificat reciproc declarațiile precum că Moldova se militarizează, își încalcă statutul de neutralitate, ba chiar au făcut aluzii că Moldova s-ar pregăti să dezghețe conflictul de pe Nistru sau să atace Rusia. Mesajele au fost difuzate pe larg de o rețea de canale de Telegram, pagini web și instituții media rusești. În paralel, au fost trimise scrisori false de mobilizare către rezerviști, au fost organizate proteste și a fost lansată o așa-zisă mișcare anti-război – sub egida unor figuri pro-ruse, firește. În aceleași scopuri propagandistice au fost exploatate ratificarea Parteneriatul pentru Securitate și Apărare cu UE, precum și vizita Secretarului de Stat al SUA, Antony Blinken, la Chișinău. Prin aceste metode se urmărește inclusiv convingerea publicului că aceste griji sunt împărtășite de majoritatea populației. Acest război psihologic are două scopuri. Primul e să submineze eforturile de consolidare a capacității de apărare a țării – orice efort în acest sens e prezentat drept pregătire de război. Al doilea scop vizează referendumul pentru integrare europeană: publicului i se inoculează ideea că votul pro-UE e un vot pro-Război, iar boicotul e un vot pentru Pace. Pentru a contracara efectele acestei campanii de manipulare, e necesar de sporit nivelul de reziliență socială, în special prin educarea publicului în chestiuni de securitate, apărare și politică. Totodată, presa trebuie să reflecte, în contrapondere, adevărata militarizare totalitară din societatea rusă. În paralel, autoritățile din domeniul apărării trebuie să comunice mai intens despre atribuțiile lor și legislația din domeniu, pentru a normaliza atitudinea populației față de activități de rutină precum exercițiile armatei. Nu în ultimul rând, trebuie trași la răspundere nu doar organizatorii, dar și executorii campaniilor de dezinformare, cei care acceptă bani pentru a lucra împotriva securității naționale.
Pentru a preveni efectele severe a războiului psihologic asupra societății este necesară consolidarea în continuare a rezilienței societale. Nivelul de cunoștințe a populației în domeniul securității, apărării și politicii trebuie dezvoltat prin educare continuă. Un rol esențial îl joacă presa care nu doar informează, dar și dezvoltă constant gândirea critică. Autoritățile din domeniul apărării, care sunt ținta predilectă a propagandei ostile, trebuie să continue să explice prevederile legale și să informeze că aplicarea acestora nu este ceva excepțional. O vulnerabilitate adițională o reprezintă nerespectarea pe parcursul a zeci de ani a măsurilor obligatorii cum ar fi evidența și pregătirea continuă a rezerviștilor. Un mare beneficiu ar aduce oglindirea mai detaliată și obiectivă a realităților curente din societatea rusă. În mod obligatoriu sunt necesare măsuri de descurajare, prin tragere la răspundere efectivă, a persoanelor care acceptă finanțare ilegală pentru a participa în campanii de dezinformare și manipulare a opiniei publice. Acțiunile organelor de drept nu trebuie să vizeze doar organizatorii acțiunilor ostile de imixtiune în treburile Republicii Moldova, dar și executorii racolați.