autor: Grigore Guzun, expert în relații internaționale și securitate
Uniunea Economică Euroasiatică (UEE) a fost înființată pentru a crea un spațiu de integrare economică similar Uniunii Europene, având ca scop principal promovarea liberei circulații a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă. Totuși, influența disproporționată a Rusiei și tensiunile geopolitice au limitat eficiența și beneficiile acestei uniuni pentru statele membre. Armenia, de exemplu, nu a obținut avantajele economice anticipate, iar perspectivele de dezvoltare autonomă rămân reduse. În acest context, reevaluarea apartenenței la UEE și orientarea către o integrare mai strânsă cu Uniunea Europeană devin tot mai atractive pentru unele state membre, în special pentru Armenia.
Oficial lansată la 1 ianuarie 2015, UEE își are rădăcinile în Comunitatea Economică Eurasiatică din 2000, organizație creată după modelul Uniunii Europene. Statele membre fondatoare sunt Rusia, Belarus și Kazakhstan, la care s-au alăturat ulterior Armenia și Kârgâzstanul. Scopul declarat al UEE este de a asigura libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă, promovând totodată o politică economică comună și coordonată între statele membre.
Deși UEE are un obiectiv predominant economic, nu poate fi ignorată dimensiunea de securitate. Integrarea economică în cadrul UEE este văzută ca având și o componentă de securitate, având în vedere contextul geopolitic al regiunii. Rusia, în mod special, a utilizat UEE ca un mijloc de a-și consolida influența în fostele republici sovietice și de a contracara influența occidentală, în special cea a Uniunii Europene, NATO, dar și cea Chineză. Astfel, securitatea economică și politică sunt strâns interconectate, UEE oferind un cadru prin care Rusia poate exercita control și influență asupra vecinilor săi. În prezent, 85,1% din toate taxele vamale colectate în cadrul UEE merg în bugetul Rusiei, în timp ce restul, mai puțin de 15%, este distribuit către celelalte țări membre ale UEE. Distribuția este următoarea: Kazahstan primește 6,955%, Belarus 4,860%, Kârgâzstan 1,900%, iar Armenia 1,220%. Acest lucru înseamnă că, indiferent de volumul importurilor sau exporturilor unei țări membre, 85,1% din banii colectați de serviciul vamal ajung în bugetul Federației Ruse. Un exemplu practic: dacă în 2024, din importurile și exporturile Armeniei către Uniunea Europeană, serviciul vamal al Armeniei va încasa 1 milion de dolari, în bugetul Armeniei vor ajunge doar 12.200 dolari, adică 1,22% din total. Această problemă a fost ridicată de toți membrii UEE și a devenit mai acută după introducerea sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei și Belarusului în 2022, deoarece reducerea importurilor și exporturilor în aceste două țări afectează bugetele tuturor membrilor UEE.
UEE este un proiect născut să răspundă la extinderea Uniunii Europene către est și influenței economice crescânde a UE în spațiul post-sovietic. Rusia, principalul motor al UEE, a dorit să creeze o structură care să rivalizeze cu UE și să ofere o alternativă viabilă țărilor din regiune. Cu toate acestea, în timp ce UE se bazează pe principii democratice și economie de piață, UEE are o orientarea mai degrabă politică decât economică, fiind văzută ca un instrument al Kremlinului pentru a-și menține influența în spațiul post-sovietic. De exemplu, președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a afirmat că UEE nu trebuie să devină o „copie a Uniunii Sovietice”, subliniind temerile legate de influența excesivă a Rusiei. În 2014, Rusia a forțat conducerea Ucrainei să renunțe la semnarea Acordului de Asociere cu UE, în favoarea Uniunii Economice Euroasiatice. La scurt timp, Rusia a invadat Ucraina și a anexat peninsula Crimeea.
Rusia a utilizat UEE nu doar pentru a promova integrarea economică, ci și pentru a-și atinge obiectivele politice. Aderarea Armeniei la UEE în 2015, de exemplu, a fost văzută ca un mijloc prin care Rusia și-a consolidat influența în Caucaz, împiedicând în același timp apropierea acestei regiuni de UE și NATO. Prin intermediul UEE, Rusia a reușit să-și mențină o prezență puternică în regiune, utilizând politica energetică și economică ca mijloace de presiune asupra țărilor membre. De exemplu, președintele kazah, Kassym-Jomart Tokayev, a declarat în 2019 că „Rusia este un partener strategic, dar nu dorim ca UEE să fie folosită în scopuri politice. Este crucial să ne concentrăm pe obiectivele economice pentru care a fost creată Uniunea”. Această declarație este un exemplu clar de preocupări ale unui stat membru privind influența excesivă a Rusiei în cadrul organizației.
În ciuda ambițiilor sale, UEE s-a confruntat cu numeroase dificultăți. Divergențele economice dintre statele membre, precum și lipsa unei structuri economice coerente și a unor mecanisme eficiente de implementare au afectat eficiența organizației. Tensiunile politice interne și externe, fluctuațiile prețului petrolului și sancțiunile economice impuse Rusiei au avut un impact negativ asupra funcționării UEE. De asemenea, unele state membre au manifestat nemulțumiri față de influența disproporționată a Rusiei în cadrul organizației. De exemplu, fostul președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, a subliniat în repetate rânduri necesitatea respectării suveranității naționale și a unui echilibru în cadrul organizației, sugerând nemulțumiri față de influența disproporționată a Rusiei. Este important de notat că anume Nursultan Nazarbayev a fost primul oficial care a propus idea unei Uniuni Euroasiatice.
Armenia s-a alăturat UEE în ianuarie 2015, cu speranța că aderarea va aduce beneficii economice și comerciale semnificative. Totuși, aceste așteptări nu s-au materializat în mare măsură. Integrarea economică a fost limitată, iar comerțul Armeniei cu celelalte state membre nu a crescut semnificativ, rămânând strâns dependentă de remitențele din diasporă. În plus, dependența economică și energetică față de Rusia a crescut, reducând capacitatea Armeniei de a-și diversifica parteneriatele economice și de a-și dezvolta o politică externă independentă.
În 2019, premierul armean, Nikol Pashinyan, a declarat că „Armenia nu a beneficiat pe deplin de aderarea la UEE, iar economia noastră continuă să se confrunte cu provocări. Trebuie să găsim modalități de a spori integrarea economică reală și de a obține beneficii tangibile pentru cetățenii noștri.”
Astfel, pentru Armenia, statutul de membru al UEE nu a adus avantajele economice dorite și a limitat posibilitățile de integrare europeană și de dezvoltare autonomă, asta fiind și un imbold pentru administrația de la Erevan, de a-și consolida cooperare cu Uniunea Europeană, și de a-și îndrepta cursul politic spre UE. Administrația de la Erevan este din ce în ce mai convinsă că integrarea în Uniunea Europeană ar aduce beneficii mai mari pe termen lung, oferind acces la piețe mai largi, fonduri de dezvoltare și un cadru legislativ și economic mai stabil și transparent.
Pe lângă acestea, sprijinul pentru reformele democratice și statul de drept, pe care UE îl promovează, ar putea stimula modernizarea instituțiilor armene și îmbunătățirea guvernării. În lumina acestor considerații, tot mai multe voci din cadrul guvernului și societății civile armene discută posibilitatea ca Armenia să reevalueze beneficiile și costurile apartenenței la UEE. O astfel de reevaluare ar putea conduce la o eventuală retragere din organizație, în favoarea unei integrări mai strânse cu UE.
Această schimbare de direcție ar putea fi văzută ca o mișcare strategică pentru a asigura un viitor economic și politic mai prosper și stabil pentru Armenia. Pe lângă îmbunătățirea relațiilor economice, o integrare mai aprofundată cu UE ar permite Armeniei să participe activ la programele de cooperare regională și să beneficieze de asistență tehnică și financiară pentru proiecte de infrastructură și dezvoltare durabilă. De asemenea, ar facilita mobilitatea cetățenilor armeni și accesul acestora la oportunități educaționale și profesionale în spațiul european.