Op-ed pentru IPN
Autor: Tatiana Cojocari, expertă WatchDog.MD
Uniți prin diversitate
Continentul european are o populație numeroasă și diversă în ceea ce privește minoritățile etnoculturale. Minoritățile rasiale și etnice reprezintă aproximativ 10 % din populația statelor Uniunii Europene. În Republica Moldova, populația minoritară formată din ucraineni, găgăuzi, bulgari, romi și alte etnii, formează 14,9% din întreaga populație.
Uniunea Europeană se remarcă printr-un cadru legislativ destul de bogat în ceea ce privește protecția minorităților naționale. Uniunea funcționează, adițional, în baza cooperării cu alte organizații internaționale, cu rolul de a monitoriza și veghea nivelul de respectare a drepturilor populației ce formează grupurile etnice minoritare din fiecare stat. E firesc să fie așa, în contextul în care diversitatea reprezintă una dintre prioritățile Uniunii Europene, iar fără aceasta, conviețuirea naționalităților diferite între cele 27 de state într-o singură uniune ar fi imposibilă. Această poziție este întărită prin motto-ul oficial al UE ,,Uniți prin diversitate” care evidențiază poziția față de minorități: identitatea națională și culturală a fiecărui individ trebuie cultivată, promovată și valorificată.
Minorititățile etnice stau la baza valorilor Uniunii Europene, care sunt stipulate în Tratatul fondator al Uniunii Europene. În ciuda faptului că această entitate suprastatală a pornit din necesitatea creării unei piețe economice unice, deja în 1992 a fost clar că este necesar să se acorde o mai mare atenție valorilor comune ale UE. Astfel, Tratatul de la Maastricht din 1992 afirmă că ,,UE este fondată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, stat de drept și ale respectului pentru drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor aparținând minorităților etnice. Valorile acestea sunt comune statelor membre ale UE într-o societate în care predomină pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați.”
Uniunea Europeană tratează protecția minorităților etnice inseparabil de drepturile omului. Tocmai de aceea, drepturile minorităților sunt cele mai bine exercitate și acordate doar într-un sistem bazat pe drepturile omului, democrație și stat de drept, cum sunt statele democratice. Uniunea Europeană este în ansamblul ei o uniune a valorilor democratice. Acest lucru este redat și prin faptul că cel puțin 7 din statele UE (printre care Italia, Spania, Finlanda, Franța, Olanda) au regiuni autonome sau teritorii cu un anumit tip de autoguvernare – fie ea culturală, politică, economică, etc.
Valorile europene sunt în favoarea minorităților etnice din Republica Moldova.
Pacea, identitatea națională, drepturile minorității – principii de bază în UE
Privind prin această lentilă, minoritățile etnice din Republica Moldova ar trebui să fie grupul cel mai vocal și activ în favoarea integrării țării în UE. De ce?
(I) Uniunea Europeană nu doar că desemnează pacea ca bază fundamentală a Uniunii, un aspect susținut majoritar de minoritățile etnice din Republica Moldova, dar prin însăși tratatele sale fondatoare, asigură respectarea diversității culturale și lingvistice și protejarea patrimoniului cultural.
Spre exemplu, articolul 3 din Tratatul Uniunii Europene spune explicit că Uniunea ,,combate excluziunea socială și discriminarea și promovează justiția și protecția socială, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protejarea drepturilor copilului”. Mai mult, ,,Uniunea respectă egalitatea statelor membre în fața tratatelor, precum și identitățile lor naționale, (…) inclusiv autonomia regională și locală”. Uniunea ,,Respectă bogata sa diversitate culturală și lingvistică și se asigură că patrimoniul cultural al Europei este protejat și valorificat”.
Altfel spus, ideea fundamentală prin care operează UE este cea a păstrării identității specifică a minorităților și, astfel, de a cultiva diversitatea culturală. Mai mult, aceasta nu își propune să altereze în vreun fel tradițiile culturale naționale și cele ale minorităților, dar să transforme aceste tradiții în patrimoniu cultural, nu doar la nivel de Republica Moldova, ci și la nivel internațional.
Interesant este că UE se obligă să respecte autonomiile teritoriale existente în statele membre ale UE și să ofere mecanisme prin care populația acestor autonomii să își crească rolul lor politic și decizional la nivelul Uniunii.
În contextul în care minoritățile din Republica Moldova afirmă că se simt discriminate, că nu sunt suficient de reprezentate la nivel de instituții publice centrale și decizie politică, iar cultura etnică riscă să se piardă în filele de istorie tumultoasă a țării, din cauza politicii de rusificare și a unui stat independent după 1990 care nu a alocat resurse necesare pentru cultivarea bogăției identitare a minorităților etnice, Uniunea Europeană vine să ofere minorităților naționale atât un cadru legislativ internațional, prin care să-și promoveze drepturile, dar și resurse suplimentare, pentru consacrarea patrimoniului cultural.
Spre exemplu, din anul 2000, Directiva UE privind egalitatea rasială 2000/43/CE interzice orice discriminare pe motive de origine etnică sau rasială în accesarea educației, ocupării forței de muncă, serviciilor publice, inclusiv locuinței, și a protecției sociale, inclusiv a asistenței medicale.
(II) UE reprezintă atât un spațiu de liberă circulație, cât și unul ce pune accent pe dezvoltare regională.
Unul dintre beneficiile cele mai căutate oferite de UE este libera circulație în statele din spațiul Schengen, prin atenuarea frontierelor de stat și crearea unui spațiu comun al UE.
În contextul în care, în Republica Moldova, intenția de emigrare a minorităților naționale este destul de ridicată (cu excepția găgăuzilor și ucrainenilor), integrarea țării la UE oferă minorităților din Republica Moldova o oportunitate imensă de a se conecta și a-și dezvolta contacte transfrontaliere anume cu comunitățile proprii, dar și alte grupuri etnice.
Granițele deschise sunt esențiale pentru minoritățile naționale, pentru cultura, educația, economia lor și pentru că adesea aceste comunități se simt excluse și periferice. Prin cooperarea transfrontalieră minoritățile etnice pot învăța de la comunitățile etnice din UE cum să își valorifice cultura și cum să capete un rol activ la nivel de politică națională și regională.
Așa cum indică mai multe studii, accentul Uniunii Europene pe dezvoltare regională a contribuit la consolidarea regiunilor în care trăiesc minoritățile naționale și chiar la calitatea crescută a vieții acestora.
Autonomia Găgăuză, spre exemplu, odată ce Moldova este integrată în UE, poate însuși de la celelalte autonomii din UE instrumente de advocacy și lobby de autoguvernare. Comunitatea bulgară din Moldova își poate întări cooperarea cu statul-mamă Bulgaria, pentru atragerea mai multor fonduri și investiții în regiunea Taraclia.
(III) Procesul de integrare în UE pentru Republica Moldova este o fereastră de oportunitate pentru minoritățile etnice, pentru a-și consolida poziția la nivel național.
Deoarece integrarea în UE nu se poate realiza fără îndeplinirea criteriilor de aderare (denumite și criteriile de la Copenhaga după Consiliul European de la Copenhaga din 1993, care le-a definit), politica de extindere a UE s-a dovedit a fi un instrument esențial, care a contribuit decisiv la îmbunătățirea protecției minorităților în țările candidate. Acest lucru este posibil deoarece unul dintre criteriile politice, pe care Republica Moldova și alte state candidate trebuie să le îndeplinească, vizează explicit drepturile omului și protejarea minorităților, prin întărirea instituțiilor care garantează buna funcționare a acestor drepturi și statul de drept.
Integrarea Republicii Moldova în UE, instrument politic în favoarea minorităților etnice
Protejarea minorităților etnice nu doar că este unul dintre criteriile de aderare pe care Moldova trebuie să le atingă, dar și unul dintre principalii piloni ai politicii de extindere a UE. Prin stabilirea de standarde și reguli care trebuie adoptate și implementate de către țările candidate, UE a devenit una dintre instituțiile care dezvoltă și pledează activ pentru drepturile minorităților.
Tocmai prin faptul că UE are un cadru legislativ solid, instituții care se asigură că statele membre nu încalcă drepturile minorităților și cooperează cu instituții internaționale pentru o mai bună monitorizare a drepturilor acestora, UE la momentul de față reprezintă una dintre destinațiile-cheie pentru migranții din statele non- UE, precum și pentru mulți moldoveni, ucraineni, bulgari și ruși.
Deși UE nu poate interveni direct în treburile interne ale statelor membre și statele candidate, aceste state trebuie să respecte tratatele fundamentale ale UE, care includ, după cum am văzut protecția minorităților etnice.
În contextul în care Republica Moldova a obținut în 2023 statutul de stat candidat pentru aderarea la UE, procesul de integrare în sine reprezintă pentru minoritățile naționale din Moldova nu doar resurse financiare prin care își pot crește economia regională și proiecte culturale, prin care să se poate promova la nivel european, ci un important instrument politic prin care să se asigure că drepturile, prioritățile și cultura acestor comunități nu sunt omise sau marginalizate.
Cu toate acestea, minoritățile naționale manifestă lipsă de interes în valorificarea acestui important instrument – integrarea în UE, pus la dispoziția lor de către UE pentru a profita de moment să își extindă drepturile și să își crească rolul decizional în politica națională.
Minoritățile etnice din Republica Moldova, fiind în mare parte vorbitoare de rusă, aleg să își manifeste mai degrabă loialitatea față de Federația Rusă care se află în momentul de față într-o poziție antagonistă cu UE, decât să utilizeze această oportunitate pentru a-și consolida rolul lor în interiorul țării. Acest lucru devine cu atât mai esențial în contextul în care, așa cum afirmă majoritatea minorităților etnice, ei se simt în primul rând cetățeni ai Republicii Moldova și sunt mândri că sunt cetățeni moldoveni.
Scepticismul față de UE, manifestat de o parte din minoritățile etnice din Republica Moldova, indică de fapt că acestea ori nu înțeleg pe deplin cum funcționează Uniunea Europeană, ori nu țin cu adevărat la identitatea și cultura lor. Pentru că, deși minoritățile naționale se pot bucura de un anumit nivel de protecție și în sistemele autoritare – cum ar fi Rusia (de exemplu, în schimbul sprijinului acordat regimului), aceasta s-a dovedit întotdeauna o soluție pe termen scurt, instabilă și, în cele din urmă, negativă, care afectează limba, tradițiile și obiceiurile minorităților. Deși există voci critice că UE ar putea face mai mult în vederea protejării minorităților etnice și rasiale, în niciun stat UE nu au existat cazuri de persecutare a minoritățile etnice, cum se întâmplă în Turcia sau China.
Astfel, doar o ordine juridică democratică, în care există instituții internaționale, care să vegheze asupra protecției dreptului omului, reprezintă o condiție prealabilă esențială și o garanție pentru protecția eficientă a minorităților etnice. În acest sens, aderarea Republicii Moldova la UE și valorile UE nu poate avea decât efecte pozitive asupra minorităților europene.